Reconfigurând tărâmul paridisului pierdut printr-un autentic act compensativ, relevând o viziune senin-nostalgică, toți acești scriitori conștientizează sublima stare a copilului etern și aduc fărâme de copilărie, adunând într-un joc spontan de puzzle școala vacanței, căruțul cu îngeri, ora cireșelor și oglinzile fermecate. Creațiile lor oferă „modele” de sensibilitate și comportament, creând acel liant necesar spre adevărata lume a literaturii, din care ieși mai întregit, mai luminos, mai însuflețit și mai dornic de a reveni în acest univers al jubilației perpetue. - Diana Vrabie
