Prin ce miracol acest jurnal al copilăriei, scris simplu, direct, uneori moralizator, adesea sentimental, nu ne apare astăzi câtuşi de puţin desuet?
Pentru De Amicis, clasa micului Enrico, colegii lui – Derossi, Coretti, Garrone, Nelli, Precossi, Nobis, Votini, micul zidar, calabrezul, Stardi, Garoffi s.a. –, întâmplările lor, raporturile dintre ei și adulţii din jurul lor, părinţi sau învăţători, această mică lume reprezintă simbolic întreaga societate, întreaga Italie.
O întreagă lume, o lume în care diferențele sociale, temperamentale sau înzestrările native diferite se estompează într-o convieţuire armonioasă, în respect, prietenie, lealitate.
Alexandru CHIRIACESCU
